Rãspunderea juridicã în dreptul mediului

Nu ezitati sa apelati cu incredere la site-ul Licitatii Juridice sau la partenerii nostri Casa de avocatura Coltuc, avocat@coltuc.ro, 0745150894.

          

Din punctul de vedere al importanţei dreptului mediului, în literatura juridicã internaţionalã de specialitate rãspunderea juridicã se considerã ca o altã cale de realizare a unie cointeresãri în protecţia şi dezvoltarea mediului, mai ales în privinţa înnãspririi sancţiunilor juridice aplicabile în acest domeniu.

             Prin sancţionarea juridicã a faptelor anti-mediu, pe            lângã   scopul firesc respectiv, se urmãreşte  educarea celui sancţionat şi a celorlalţi cetãţeni pentru     formarea acelei conştiinţe ecologice, de mediu în general, fãrã de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluãrii, depoluãrii şi îmbunãtãţirii condiţiilor de mediu.

            Raportul juridic de constrângere, care are în conţinutul sãu o pluralitate de drepturi şi obligaţii, de drept material (substanţial) şi de drept procesual, apare ca rezultat al sãvârşirii unor fapte ilicite şi duce la aplicarea sancţiunilor juridice.

Astfel, orice încãlcare a normelor juridice poate da naştere unui raport juridic de constrângere care se stabileşte între stat şi autorul faptei ilicite.

 Situaţiile în care intervine rãspunderea juridicã în dreptul mediului:

Atat funcţionarul public cât şi agentul economic,în general orice persoanã fizicã sau juridicã, pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru nerespectarea legislaţiei mediului.

Astfel sunt:

  a)rãspunderea juridicã pentru faptele poluante:

Elementul esenţial avut în vedere în legãturã cu rãspunderea juridicã pentru faptele poluante este poluarea.

Poluarea constituie un element esenţial al rãspunderii speciale de dreptul mediului.

    Fãrã poluarea mediului nu se poate vorbi despre o rãspundere  distinctã de celelalte forme ale rãspunderii juridice.

    Poluarea poate fi rezultatul activitãtilor umane, de regulã, dar şi rezultatul oricãror fiinţe vii şi chiar rezultatul unor fenomene naturale(ex.erupţia unui vulcan, ploi torenţiale, furtuni) care sunt independente de voinţa şi activitãţile omului.

     În legea nr.137/1995 privind protecţia mediului, nu se gãseşte o definiţie legalã a poluãrii mediului, spre deosebire de vechea lege nr.9/1973, care în articolul 5 stabilea :poluarea mediului „constã în acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau sã dãuneze sãnãtãţii, liniştii şi stãrii de confort a oamenilor ori sã provoace pagube economice naturale, prin modificarea calitãţii factorilor naturali sau creaţi prin activitãţile umane”.

      Poluarea este deci, în esenţã, acţiunea de intoxicare produsã de poluanţi.

În legea nr 137/1995,anexa І, prin poluant se înţelege „orice substanţã solidã, lichidã, sub formã gazoasã sau de vapori ori forma de energie (radiaţie electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicã sau vibraţii) care, introdusã în mediu, modificã echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.”

      Asta ar fi deci o situaţie în care intervine rãspunderea juridicã potrivit normelor dreptului mediului, şi anume, poluarea în sensul arãtat al factorilor de mediu.

       Cu titlu de exemplu avem,în primul rând, art 29 lit.b) din legea nr.137/1995 în care se stipuleazã urmãtoarele :„persoanele fizice şi juridice care produc, comercializeazã şi/sau utilizeazã îngrãşãminte chimice şi pesticide au urmãtoarele obligaţii : sã livreze, sã manipuleze, sã transporte şi sã comercializeze îngrãşãmintele chimice şi pesticidele ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţã şi folosire, în condiţii în care sã nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului ”, coroborat cu art.83 lit.e) din aceeaşi lege, care prevede sancţiuni cu amendã de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor din lege privind reglementãrile pentru îngrãşãminte chimice, pesticide şi orice alte substanţe chimice, utilizarea de resurse de radiaţii ionizante, protecţia atmosferei şi apelor, exploatarea raţionalã a resurselor naturale şi respectarea regimului special de protecţie, menţionate la art.29 lit.b), d) şi f), art.34 lit.j), art.40 lit.c), f) şi h), art.47 lit.a), art.53 lit.b), art.59, art.60 alin.1 şi art.61 lit.c).

      Iar în al doilea rând, art.80 lit.i din aceeaşi lege:„protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop nu degradeazã mediul natural sau amenajat prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel”, coroborat cu art.85 pct.1 lit.d din aceeaşi lege care prevede faptele ce constituie infracţiuni şi sancţionarea lor astfel :cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, dacã acestea au fost de naturã sã punã în pericol viaţa ori sãnãtatea umanã, animalã sau vegetalã (provocarea de poluare prin evacuarea, cu ştiinţã, în apã, în atmosferã sau pe sol, a unor deşeuri sau substanţe periculoase).

  b)rãspunderea juridicã pentru faptele nepoluante :

   Existã numeroase fapte care nu polueazã mediul dar, cu toate acestea, ele sunt reglementate şi sancţionabile în condiţiile legii.

  Cu titlu de exemplu avem art.88 din legea nr.18/1991 privind fondul funciar în care se prevede : „constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii incât, potrivit legii penale, constituie infracţiuni:a)efectuarea de schimburi de terenuri şi a schimbãrii categoriei de folosinţã a terenurilor de la superioarã la inferioarã, precum şî folosirea definitivã sau temporarã a terenurilor agricole şi silvice în alte scopuri decât pentru producţia agricolã şi silvicã ;b) nedeclararea la organele judeţene de cadastru funciar de cãtre posesori, în termen de 30 de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri şi a schimbãrii categoriei de folosinţã a acestora, precum şi a datelor cu privire la mãrimea suprafeţelor şi categoria de folosinţã a acestora”

  Cu toate cã faptele nepoluante nu aduc în mod direct prejudicii mediului, totuşi legea le sancţioneazã. Este deci, nu numai posibil ci şî necesar ca rãspunderea juridicã în dreptul mediului sã fie diferenţiatã şi dupã acest criteriu, fãrã, desigur, ca aceastã distincţie sã afecteze forma rãspunderii a autorului faptei, care poate fi contravenţionalã, penalã, civilã sau de dreptul mediului (specialã).